Laleaua

Laleaua  este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori din familia Liliacae. Sunt originare din sudul Europei, nordul Africii și Asia, din Anatolia și Iran (unde floarea este reprezentată pe drapelul național) până în China și Japonia. Zonele cele mai diversificate în ceea ce privește speciile de lalele sunt Munții Pamir, Munții Hindu Kush și stepele din Kazakhstan. Exista peste 150 de specii de lalea si peste 3000 de varietăți sub diferite culori si forme.

Curiozitati:

1. Oricât de greu ar putea fi de crezut, locul de origine al lalelelor se află… în munții Himalaia.

2. Lalelele fac parte din aceeași familie de plante din care fac parte și crinii, iar una dintre rudele lor este… ceapa.

3. Turcii au fost primii care au adus lalelele din Himalaia și au început să le cultive ca plante ornamentale. Lucru care s-a petrecut în urmă cu aproximativ 1.000 ani.

4. De altfel, cuvântul tulipă, (sinonimul pentru lalea și unul dintre cele mai răspândite cuvinte din lume) își are originea în cuvântul “turban”. Mai exact în persanul “dulband” din care se trage cuvântul “tülbent” (turban), care a condus apoi la denumirea botanică “tulipa gesneriana”.

5. Lalelele au fost aduse în Europa din Turcia la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1593, Carolus Clusius, unul dintre cei mai reputaţi botaniști din Europa, a înființat în Leiden (Olanda) o grădină botanică vestită, printre ale cărei atracţii se numărau şi lalele aduse de la curtea sultanului Soleiman Magnificul.

6. “Laleaua neagră” este de fapt de culoare roșie. Roșu închis, e drept (iar numele după care este cunoscută este “regina nopții“).

7. Lalelele sunt comestibile: în funcție de soi, gustul petalelor variază de la un gust asemănător gustului de fasole, la gustul salatei. Motiv pentru care, în timpul crizei alimentare din cel de-al Doilea Război Mondial, lalelele au constituit o sursă de hrană pentru mulți olandezi. Astăzi, lalelele sunt folosite la aperitive și în unele salate. Și, pentru cei interesați: există chiar și un vin din lalele.

Muzeul etnografic Idicel Pădure

Dacă ajungi în Idicel Pădure, sat situat la poalele Munților Călimani şi ai Gurghiului, departe de tumultul oraşului, întâlneşti o mână de oameni frumoşi şi curaţi, cu credinţă în Dumnezeu şi cu datini din moși-strămoși.
Muzeul etnografic
Aici o găsim pe Rafila Moldovan care a pus bazele unui muzeu etnografic în propria curte. Muzeul poartă un nume sugestiv: „Amintiri din strămoşi“ pentru că aminteşte de bunicii şi bunicile noastre, de îndeletnicirile lor, de viaţa lor de fiecare zi.       
Muzeul a luat fiinţă în anul 2000 cu exponate din gospodăria proprie, dar şi adunate cu efort şi dragoste de la localnici, recondiţionate cu migală şi pasiune pentru a putea reda cât mai fidel aspectul lor iniţial. Astfel, în curtea muzeului găsim, printre alte multe exponate, un car de lemn în care se află unelte folosite în gospodărie, dar şi la munca câmpului, iar in interiorul muzeului o expoziţie plină de culoare: farfurii de lut cu ştergare, oale, ulcioare, obiecte de mobilier vechi din lemn, lada de zestre (cu zestrea în ea), icoane atât pe lemn, cât şi pe sticlă, piese din costume populare etc. Un loc de frunte îl ocupă zona care reprezintă tradiţiile şi obiceiurile sărbătorilor: steaua de Crăciun, pluguşorul, Crucea (Bobotează) ș.a.

Monumentul din curtea muzeului
În aceeaşi curte fondatoarea acestui muzeu a ridicat un monument în memoria eroilor români căzuţi în luptele pentru neatârnarea ţării (având chiar din familia sa trei eroi care s-au jertfit în luptele de la Cotul Donului).        

Fondatoarea acestui muzeu, Rafila Moldovan, este omul care ne învaţă prin faptele sale de fiecare zi că cine îşi preţuieşte trecutul are viitor. Datorită eforturilor depuse, în cei 76 de ani de viaţă, pentru păstararea obiceiurilor şi tradiţiilor, pentru transmiterea lor generaţiilor tinere, pentru lecţia pe care ne-o dă cu generozitate, zi de zi, a fost distinsă cu premiul de “Membru al artelor tradiţionale“ şi este propunerea din acest an a judeţului Mureş pentru programul „Tezaure umane vii”, derulat de Ministerul Culturii. 

Vulpea

Vulpea este un mamifer omnivor , de dimensiune mică spre medie, încadrat sistematic în familia Canidae, alături de lup, caine, sacal, etc.

  • Este un predator excelent de noapte, avand vederea nocturna foarte bine dezvoltata.
  • Nu mesteca mancarea, dar o marunteste intr-atat incat sa o poata inghiti.
  • Durata de viata este de 12-14 ani.
  • De multe ori vulpea ucide mai mult decat poate manca si ce ramane, ingroapa pentru mai tarziu.
  • Fura vizuinile bursucilor stropind cu urina la intrare, bursucul fiind un animal curat, isi paraseste vizuina.
  • Daca e prinsa de un membru intr-o capcana, aceasta isi poate roade singura piciorul pentru a scapa.